Semmering

Când spui Semmering, spui peisaj alpin, căi ferate, tunele, viaducte, ski…

Am ajuns la Semmering oarecum din întâmplare, într-o tabără. Mi-am făcut planuri mari, să mă mișc mult prin împrejurimi, să închiriez bicicletă, să mă dau cu trenul pe celebrul Südbahn… Nu am reușit decât prea puțin din toate acestea, dar totuși am reușit, cred, să prind ceva din spiritul și specificul locului.

Am stat la pensiunea unor români inimoși, aproape de Spital am Semmering (https://www.facebook.com/SchiInAustria), într-un loc retras și în mijlocul naturii, dar în același timp foarte aproape de autostradă și Schnellstrasse (câteva sute de metri de la ieșire). Oarecum pensiunea se află pe un deal pe sub care curge unul din nenumăratele tunele rutiere (și feroviare) care străbat Semmeringul.

De Semmering am auzit atunci când au început să mă pasioneze căile ferate. Ajuns aici, mi-am amintit că am în colecția mea de cărți poștale câteva piese reprezentând aceste locuri. Când am început să scriu acest text, la Semmering, nu am avut acces la colecția mea și nu m-am putut înfrâna să nu caut câteva pe internet, așa că le și împărtășesc aici. Mie îmi plac foarte mult.

Semmering 1 pinterest.jpg

Carte poștală generală, cca. 1890-1900 (preluat de pe Pinterest)

Semmering Getty Images.jpg

Carte poștală reprezentând pârtii de schi, sporturi de iarnă, cca. 1900 (preluat de pe Getty Images)

Semmering_Railway,_Semmering_Station_and_Hotel_Stephanie,_Styria,_Austro-Hungary-LCCN2002710987.jpg

Carte poștală reprezentând peisaj feroviar, cca. 1900 (preluat de pe Wikimedia Commons)

Semmering by Amazon.jpg

Cel mai frumos viaduct feroviar, carte poștală cca. 1900 (preluat de pe Amazon)

Nu am reușit să termin articolul la fața locului așa că, ajuns acasă, scanez și postez aici respectivele cărți poștale din colecția mea. Este vorba de patru cărți poștale tipărite în Austro-Ungaria, primele trei sunt aproximativ din anii 1916-1917, ultima este circulată în anul 1906. Ele reprezintă peisajul clasic al Semmeringului, din care face obligatoriu parte calea ferată cu viaductele și tunelele ei spectaculoase.

Semmering 1 cca 1916 1917Semmering 2 cca 1916 1917 TunelSemmering 3 cca 1916 1917 TunelSemmering 4 1906 panorama

După acest periplu vizual prin Semmeringul de la 1900, înapoi la zilele noastre.

Când vii cu mașina pe autostradă (sau cu trenul) dinspre Viena spre Graz, la un moment dat în dreapta încep să se arate munți tot mai masivi și mai masivi. Această creștere la orizont a munților, puternic împăduriți, este spectaculoasă și la un moment dat te trezești că autostrada (calea ferată) străbate șerpuind pădurea și intri în tunele și urci pe viaducte și nu mai știi în ce parte să privești, să admiri pădurea bogată sau o cetate de pe vârful unei stânci sau biserica Mariaschutz, în stil baroc, vechi loc de pelerinaj ridicat într-un loc spectaculos, vizibil de pe autostradă sau hotelurile montane de la Semmering sau pârtiile de ski. Este o lungă trecătoare care străbate Alpii și, făcând abstracție de zumzetul mașinilor pe autostradă și, uneori, de ”glasul roților de tren”, care se aude de undeva din pădure, este foarte liniște aici. Versanții munților sunt masivi și te întrebi cum arăta trecătoarea pe la 1800, pe vremea când trenul încă nu se inventase și pe când singurele mijloace de transport mai serioase care se încumetau (cu siguranță nu iarna) erau diligențele.

Nu am fost pe aici iarna, dar sunt convins că e mare veselie, cu mii și mii de turiști la ski. Acum, în iunie, e încă liniște și aproape nu sunt turiști. Dar aici ai ce face și vara. De exemplu, pe pârtiile de ski coboară pasionații de montan bike, îi vezi de departe, ca niște puncte care coboară vijelios la vale. Ne-am plimbat pe poteci de munte, am văzut un cimitir militar german din cel de-al doilea război mondial (am aflat că au fost lupte grele aici, în pasul Semmering, în primăvara lui 1945), șirul de hoteluri din Semmering, ridicate pe la 1880-1900 în stil Riviera, dintre care se remarcă celebrul și uriașul Panhans, în apropiere de care se găsește o frumoasă biserică de la finele secolului al XIX-lea, ridicată în stil neogotic și neoromanic de către familia de Liechtenstein. La Mürzzuschlag am trecut, cu viteza expresului (doar într-o oră…) printr-un nu foarte mare, dar frumos muzeu dedicat căii ferate de sud (Südbahnmuseum). Din păcate nu am apucat să citesc decât în fugă explicațiile exponatelor și panourilor, dar m-am urcat în câteva locomotive: o locomotivă cu abur de pe la 1900,

Imagini pentru Semmering museum murzzuschlag

una electrică elvețiană din 1919 și o clasică locomotivă electrică ÖBB din anii 1960, dintr-acelea roșii, pe care le-am mai văzut la treabă pe liniile austriece din anii 1990. Cam așa arată:

Imagini pentru Semmering obb lokomotiv 1960

În apropiere de Mürzzuschlag, după ce am parcurs o bucată spectaculoasă de vale a râului Mürz, afluent al fluviului Mura (seamănă cu valea Arieșului pe la Buru), am vizitat mănăstirea de la Neuberg an der Mürz, unde funcționează o interesantă fabrică de sticlă, în care lucrau niște români, care ne-au arătat cum se produce sticla decorativă. În celălalt capăt, nordic, al Semmeringbahn-ului, la Gloggnitz, am vizitat fabrica de ciocolată Lindt, de unde fiecare participant la excursie a plecat cu cutii care mai de care mai mari, pline cu ciocolată de toate felurile și pentru toate gusturile.

lindt

Am trecut prin orășelele regiunii: Gloggnitz, Semmering, Spital am Semmering, Mürzzuschlag și am constatat niște orășele liniștite, cu case modeste dar funcționale, fără opulență, cu vile de la 1900, ridicate în frumoasa arhitectură montană, prin sate am văzut multe case de lemn, ridicate din bârne masive și înnegrite de vreme; peste tot sunt magazine, firme, lumea își vede de viața ei, în Semmering ca și aiurea, în Austria rurală și alpină.

Pentru pasionații de căi ferate și de istorie a călătoriilor, Semmering este un reper. Calea ferată de sud (Südbahn) a fost una dintre cele mai importante investiții strategice ale Imperiului Austriac, care a înțeles de timpuriu (în anii 1820) importanța construirii căilor ferate pentru dezvoltarea Imperiului. Acest tronson trebuia să lege capitala Imperiului de provinciile sudice (Stiria, provinciile slovene și croate), până la Trieste și la Marea Adriatică. Calea ferată s-a construit în mai multe etape: între 1839-1842 de la Viena la Gloggnitz, până la celebra Trecătoare Semmering (până nu ești aici, să o privești, să o traversezi, nu o poți înțelege), apoi dinspre sud, de la Graz la Mürzzuschlag, calea ferată s-a deschis în 1844. A rămas neconstruit sectorul Gloggnitz – Mürzzuschlag, adică tocmai Trecătoarea Semmering, un sector de 42 km, cu un relief extrem de dificil, care a pus mari probleme inginerilor proiectanți și constructorilor. Diferența de altitudine era de 460 metri, iar curbele pe care inginerii au trebuit să le construiască erau foarte strânse, determinând câteva serpentine puțin obișnuite pe calea ferată. Aceasta a obligat adaptarea locomotivelor la acest tip de relief și a dus la inovații tehnice. Acest sector de cale ferată a fost dat în folosință în anul 1854 și, prin aceasta, calea ferată Viena – Ljubljana a devenit funcțională, asigurând legătura capitalei cu provinciile sudice. În anii următori, s-a continuat construcția căii ferate, care în anul 1857 a ajuns la Trieste și, cu asta, Viena a fost legată de Marea Adriatică.

În 1998, sectorul de cale ferată de la Gloggnitz la Mürzzuschlag, de departe cel mai spectaculos al Südbahn-ului, a fost inclus în patrimoniul UNESCO, iar în prezent Austria construiește aici un impresionant tunel de 32 km, care va degreva vechiul traseu al căii ferate și autostrada prezentă, scurtând considerabil durata călătoriei cu trenul și mașina de la Viena la Graz. https://infrastruktur.oebb.at/en/projects-for-austria/railway-lines/southern-line-vienna-villach/semmering-base-tunnel (accesat iunie 2018).

Pe lângă transportul de persoane și de mărfuri (dezvoltarea portului Trieste nu poate fi înțeleasă fără calea ferată), marele beneficiar al construirii marii căi ferate de sud a fost turismul. De atunci începe extraordinara carieră a salbei de stațiuni de la mare, de la Trieste prin Rovinj și Pula, perla Coroanei Abbazia și apoi, în jos, spre Zadar, Split și Dubrovnik. În paralel, se trage calea ferată la Rijeka (ital. Fiume), care devine un important port comercial și militar, pentru flota de război a Austro-Ungariei și, apoi, a Iugoslaviei.

Așadar, Semmeringul nu este doar un extraordinar peisaj alpin, unul din reperele turistice și alpine ale Austriei, ci și un capitol din marea poveste a căilor ferate europene, mai precis central- și sud-est-europene.

Infohttp://www.inaustria.ro, https://en.wikipedia.org/wiki/Southern_Railway_(Austria)https://de.wikipedia.org/wiki/OBB_1110, https://de.wikipedia.org/wiki/KkStB_180 (accesate iunie 2018).

 

Reclame

2 gânduri despre &8222;Semmering&8221;

    • Da… aşa este. Pe la 1850 inginerii austrieci străpungeau Alpii la Semmering şi făceau tot felul de inovaţii tehnice în domeniul feroviar (infrastructură, locomotive). Îmi place întotdeauna să fac următoarele comparaţii – fără să judec!: atunci când la Londra se deschidea prima magistrală de metrou, la 1862, în Principatele Române Cuza se lupta să secularizeze averile mănăstireşti, iar când inginerii minieri englezi inventau locomotiva, în Transilvania se desfăşura răscoala lui Horea. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s