Zuleiha din Bucovina deschide ochii

Aniţa Nandriş-Cudla, 20 de ani în Siberia. Amintiri din viaţă. Ediție, prefaţă şi postfaţă de Gheorghe Nandriş. Ediția a 5-a. Bucureşti, Humanitas, 2013,  238 p.

Imagini pentru nandris 20 de ani în Siberia

În urmă cu ceva vreme, scriam cu entuziasm despre romanul lui Guzel Iahina, Zuleiha deschide ochii (București, Humanitas, 2018) vezi Zuleiha m-a fermecat. Roman, care m-a impresionat și m-a fermecat, printre altele, prin dramatismul narațiunii și prin calitatea de document istoric a cărții (în ciuda faptului că e lucrare de ficțiune). M-am trezit că citesc acum o carte care m-a făcut să mă gândesc automat la Zuleiha și la periplul ei siberian.

Cartea 20 de ani în Siberia. Amintiri din viaţă este acum la a cincea ediție (prima este din anul 1991) și mărturisesc acum, după ce am citit-o, că parcă am auzit de ea mai demult, dar nu m-a interesat neapărat literatura Gulagului. Acum însă cartea mi-a fost recomandată cu căldură, am luat-o în mână și am devorat-o efectiv, dacă poți devora o lucrare memorialistică despre grozăviile Gulagului. Spune pe bună dreptate editorul: cel mai mare cimitir din lume.

Cartea este scrisă de o țărancă bucovineancă fără școală, dar provenită dintr-o familie de țărani gospodari din satul Mahala de lângă Cernăuți, care a fost dusă în străfundurile Siberiei împreună cu familia ei și cu alte mii de bucovineni, socotiți ”elemente dușmănoase” de către puterea sovietică care ocupa prin ultimatum Bucovina în vara anului 1940. Nu este vorba aici de istoria mare, care se scrie la mesele diplomaților, ci de istoria mică, a oamenilor anonimi, care se trezesc măturați cu furie de tăvălugul istoriei.

Nu vreau să intru în detalii, ci doar să semnalez cartea, care este scrisă de un asemenea om anonim și aproape fără școală (doar trei clase primare) și care, întors după 18 ani de surghiun (nu cred că există cuvânt suficient de dur pentru a exprima cele trăite în Siberia), nu numai că și-a păstrat mințile întregi, ci a avut puterea să pună pe hârtie amintirile ei. Din copilărie, viața de până la evenimentele anului 1940, Siberia, întoarcerea acasă etc.

Cartea este scrisă într-un stil de o simplitate aproape copilărească și într-o limbă de un arhaism curat, care îmi amintește de dulcele cuvânt al lui Grigore Ureche. Această simplitate cu care este redat conținutul dramatic al cărții face ca romanul Zuleihăi să pălească. Citind despre țăranca tătăroaică deportată în Siberia, am crezut că nu există ceva mai dramatic. Citind cele scrise de țăranca din Bucovina, deportată tot în Siberia, deschizi ochii.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s