Despre ceceni și pantere parfumate

Dan Alexe, Pantere parfumate. Polirom, 2017, 304 p.

M-am împrietenit cu scrisul lui Dan Alexe anii trecuți, atunci când am descoperit în librărie Dacopatia şi alte rătăciri româneşti (Humanitas, 2015, 354 p.), carte pe care am cumpărat-o pe loc și am devorat-o nu chiar pe loc, dar cu plăcere. Toamna trecută am dat peste o altă carte a acestui autor, cu un titlu incitant și, frunzărind-o și văzându-i subiectul, am cumpărat-o și pe aceasta. Și bine am făcut!

Panterele parfumate este o carte de călătorie și în același timp un roman de aventuri sau thriller politico-cultural (scuzată-mi fie expresia, poate nu sună prea rău – o explicitez imediat) care îl poartă pe autor / personajul principal de la Moscova pe Volga până la Astrahan, de acolo în Cecenia, Azerbaidjan și Georgia. Nici măcar nu sunt curios cât la sută este carte de călătorie (Impresions) și cât la sută este roman de aventuri. Încerc să mă dezvăț de preocuparea specifică istoricului de a căuta indicii ale realității în opere de ficțiune. Dar sunt Panterele parfumate ficțiune?

Un lucru care mi-a plăcut de la început este faptul că autorul are un Cicerone: Alexandre Dumas. De fapt îmi plac cărțile de călătorie în care călătorul urmează o călăuză, un autor care a mai trecut prin acele locuri sau, mă rog, a mai scris despre ele. Cel mai bun exemplu care îmi vine acum în minte este acela al jurnalistului polonez Ryszard Kapuściński (1932-2007), care a scris o carte minunată: Călătorind cu Herodot. În Polonia a apărut în anul 2004, românește a tradus-o și îngrijit-o Mihai Mitu (Bucureşti, Ed. Art, 2008, 319 p.). Herodot mai este amfitrion și-ntr-o altă carte, deși mai cunoscut este filmul: Pacientul englez (1996), în care contele Almásy, interpretat magistral de Ralph Fiennes, are tot timpul asupra sa Istoriile lui Herodot, pe paginile cărora face permanent însemnări sau depune tot felul de mici amintiri.

Herodotul lui Dan Alexe este Alexandre Dumas. Am citit multe dintre cărțile acestuia, începând, cu, desigur, Cei trei mușchetari, dar abia acum am aflat tot felul de detalii biografice interesante despre Dumas. De exemplu, nu știam despre călătoria pe care a întreprins-o în anii 1858-1859 în Rusia și în Caucaz, de pe urma căreia a scris două cărți de călătorie: De Paris à Astrakan ou Voyage en Russie, 1858, respectiv Voyage au Caucase, 1859, care au cunoscut o mulțime de reeditări și traduceri (inclusiv în limba maghiară, o ediție apărând la Pesta deja în anul 1860!), din păcate nu și în limba română – din câte am cercetat eu…

Cf. fr.wikipedia.org (accesat ianuarie 2019)

Ei bine, autorul urmează cu strictețe traseul descris de Dumas cu 150 de ani mai devreme și face comentarii și comparații interesante despre locurile vizitate – pe vremea lui Dumas și pe vremea lui Dan Alexe. Este una dintre marile calități ale Panterelor parfumate. Concluzia pe care autorul n-o trage, dar care vine de la sine este că, mai ales în Caucaz, nu multe lucruri s-au schimbat de pe vremea lui Dumas, ceea ce nu este neapărat un compliment pentru aceste locuri…

Cartea este, în același timp, un roman de aventuri, pentru că călătoria nu este o simplă călătorie, ci are numeroase momente de suspans, intrigi cu iz politic, urmăriri, răfuieli, luări de ostatici, plăți de răscumpărări, taxe de protecție, urmăriri și bombardamente cu drone, dictatori locali, toate desfășurate în ritm alert pe axa Moscova – Baku, dar centrul de greutate al acțiunii este Cecenia.

Iar acum să mă explic ce este cu expresia ”thriller politico-cultural”. Pe de o parte, cartea poate servi, chiar și dar-ar fi 100% ficțiune, drept un excelent manual de viețuire și mai ales de supraviețuire a Caucazului și a popoarelor sale în preajma Marelui Frate de la Răsărit. Au avut și alții Mari Frați, în cazul de față de la Miazănoapte… Cu alte cuvinte, din această carte înțelegi foarte bine ultimii 30 de ani din istoria Caucazului, despre care noi nu știm aproape nimic. Știam despre enclave, despre Osetia, despre azeri și armeni, despre Nagorno-Karabah, despre războaiele din Cecenia și despre Daghestan, dar această carte face lumină, chiar dacă nu este un tratat savant de relații internaționale.

Pe de altă parte, am descoperit în această carte o lume extraordinar de diversă din punct de vedere etnic, cultural, confesional, o lume diversă și agitată peste măsură. Este o lume mult mai amestecată și mai tulburată decât orice fel de Balcani sau alte ”butoaie cu pulbere” pe care le-a avut sau le-ar putea avea Europa vreodată. Dan Alexe nu este doar un excelent narator, dar și un bun cunoscător al ”intimităților culturale” ale acestei lumi: îi cunoaște istoria, i-a străbătut de multe ori teritoriul, cunoaște etimologii și complicate genealogii lingvistice și etnice, îi cunoaște religiile (Islamul și nenumăratele variațiuni ale acestuia). Cunoaște specificitățile culturale ale acestor neamuri formate din clanuri urcate fiecare pe un alt munte și știe prieteniile și dușmăniile lor, relația lor cu vechiul URSS și cu noua Rusie. De aceea am spus că Panterele parfumate sunt un thriller politico-cultural.

Cu mulți ani în urmă, am găsit într-o revistă austriacă o hartă politică și etnică a Caucazului, era cândva după spargerea URSS-ului și m-a fascinat amestecul amețitor de neamuri și limbi.  Am căutat una pe internet, spre ilustrare…

… și, în mod curios, dar nu inexplicabil!, o simplă căutare pe Google a termenilor ”Caucasus ethnic map” mi-a pus în față o mulțime de hărți ale regiunii, hărți foarte diferite unele de altele… Puteți încerca și voi!

Nu în ultimul rând, cartea este o poveste de dragoste, un thriller și din acest punct de vedere. Povestea începe pe Facebook, curge apoi de la Moscova pe Volga în jos până la Astrahan, pe malul Mării Caspice, apoi trece prin tot felul de aventuri în Cecenia și până la Baku, tot pe malul Caspicii. Cum a început, povestea se și termină: pe Facebook.

Dar ce este cu panterele parfumate? Nu vă spun, ci vă las să descoperiți citind cartea.

Reclame

2 gânduri despre &8222;Despre ceceni și pantere parfumate&8221;

  1. Anul acesta am vizitat Georgia. Ceva din ea, dar am rămas cu promisiunea că în acest an voi vedea mai multe. Câteva zile le-am petrecut la litoralul Mării Negre, câteva în Tbilisi și doar una în Caucaz. Totul este fermecător, plin de geopolitică…
    Cineva îmi zicea că în Caucaz, pe fiecare vale ai șansă să auzi o altă limbă.
    Mulțumesc de pont pentru carte. O să o cumpăr 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Felicitări pentru excursia georgiană! Tare mi-ar plăcea și mie…
    Cartea este o introducere de nivel academic (o spun în sens foarte apreciativ), doar că cu mijloacele călătorului și romancierului. Dar valoarea documentară este ridicată.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s