Depozitul de Artă

La Cluj, pe unul din dealurile care înconjoară orașul, nu departe de un templu al sportului-rege, intri de la stradă în curtea unei case și urmezi o alee mărginită de niște copăcei și ajungi în fața unei construcții care, deși la origine a avut o altă destinație, a fost reconvertită în ceva foarte frumos și plăcut simțurilor: Depozitul de Artă.

Ești întâmpinat de custodele Depozitului, doamna Ina Vădeanu, specialistă în Istoria artei, dar și cu experiența vieții de galerie de artă, care îți arată comorile locului.

Nu te întâmpină săli de expoziție sau, în orice caz, spații de expunere, ci … un depozit. Încăperea este dominată de câteva rafturi uriașe, pe care odihnesc zeci și zeci de tablouri. La prima vedere, zărești doar ramele, dar ce poate fi mai incitant? Începi să dai, unul după altul, tablourile, unele de dimensiuni mari, cu rame vechi, greoaie, altele mai mici și mai …zvelte. câteva tablouri sunt expuse pe pereți, altele sunt așezate, neglijent în aparență, pe jos. De la tablouri în ulei până la gravuri, desene și diverse combinații de tipar și pictură. Te simți colecționar pasionat, care tocmai ai descoperit un anticariat necunoscut, în care te așteaptă câteva cutii pline cu obiecte din cele ce colecționezi.

Multe tablouri țin de școala de la Baia Mare, dar sunt și altele, inclusiv ale unor autori recenți. Binențeles că după Revoluție, în spațiul public, în galerii, inclusiv pe magazinele online, gen Okazii sau OLX au apărut numeroase lucrări asociate automat școlii de la Baia Mare, dar asocierile sunt uneori forțate și au unicul scop de a vinde mai bine. La Depozitul de Artă, asemenea asocieri, dacă se fac, nu sunt întâmplătoare, ci sunt pe deplin justificate, sunt studiate și documentate, tablourile sunt expertizate și, la vânzare ele primesc certificat de autenticitate. Cât despre școala de la Baia Mare, aceasta are, ca orice școală artistică, o cronologie proprie și fluidă, iar influențele unora sau altora dintre exponenții ei se întind pe decenii. În cele din urmă, școala de la Baia Mare devine o… atmosferă… o stare de spirit.

Până la urmă, iubitorul de artă adevărat, oricât de mult s-ar gândi și la investiție, nu cumpără un tablou pentru că este din școala de la Baia Mare, ci pentru că este frumos. Studii de țărani la muncile câmpului, bătbați și femei practicând diferite meserii, scene de pustă, peisaje cu păduri, sate înghițite de copaci, cu turlele bisericilor ițindu-se, scene de pe stradă sau de pe uliță, flori, portrete, interioare, scene de iarnă, câte o Veneție…, la aceasta se adaugă grafică și sculptură – am uitat să le menționez de la început…

Remarcabil este că la Depozitul de Artă nu se face doar vânzare, ci și cercetare de istoria artei (articolele postate de doamna Vădeanu pe blogul Depozitului o atestă pe deplin), iar vizitatorul este încurajat să descopere el însuși. Ploaia de vară care a venit brusc în timpul vizitei mele m-a împiedicat – din fericire! – să plec și mi-a permis să mai stau o oră, să… cotrobăi după tablouri și să ascult comentariile custodelui despre un autor sau altul.

Evident că nu am plecat de la Depozitul de Artă cu mâna goală. Dar „vizitarea” tablourilor se poate face și online. Depozitul de Artă are un site bine făcut, care este în permanentă creștere https://www.depozituldearta.ro/, cu secțiuni consistente dedicate picturilor, sculpturilor și graficii, unde obiectele de artă pot fi vizualizate (cu numeroase detalii tehnice și de istoria artei) și chiar achiziționate online. Depozitul de Artă are și o pagină de Facebook activă, pe care sunt promovați diverși artiști și operele lor, precum și un blog, pe care sunt postate articole generale sau de specialitate. https://depozituldearta.wordpress.com/

Merită vizitată pagina de internet, pagina de Facebook și blogul, dar vă asigur că nici un online nu poate aduce satisfacții precum căutatul înfrigurat pe rafturile Depozitului de Artă.