După ce în copilărie am citit David Copperfield care mi-a dat coșmaruri, nu m-am mai putut apropia de Charles Dickens decenii în șir. L-am reluat săptămânile trecute, când mi-a venit, din necesități academice, ideea de a-l citi pe Dickens ca ecou al societății engleze victoriene. Adică am vrut să caut în cărțile lui referințe despre societatea din epoca reginei Victoria. Astfel că m-am pus pe treabă și am citit două cărți: Marile speranțe, respectiv Oliver Twist. Sper să nu greșesc, dar de Oliver Twist m-am mai apucat tot în copilărie, dar după experiența cu David Copperfield cred că am capotat repede, după câteva zeci de pagini. Dar acum l-am dus la bun sfârșit.
Charles Dickens, Marile speranţe. În româneşte de Vera Călin, prefaţă de Dan Grigorescu. Bucureşti, Ed. pt. Literatură, 1969, 2 volume (Biblioteca pentru toţi),
Charles Dickens, Aventurile lui Oliver Twist. În româneşte de Teodora şi Profira Sadoveanu. Tabel cronologic de Ion Neaţa. Timişoara, Ed. Facla, 1988.
Dacă ai răbdare cu autorul, constați că sunt două cărți foarte faine și interesante, ba chiar la un moment dat scriitura capătă un ritm alert, care te ține în priză, chiar dacă Charles Dickens se pornește mai greu. Primele pagini sunt lente, plicticoase… dar trebuie avut răbdare.
Prima carte este povestea băiețelului Pyp, crescut în familia surorii sale care, la un moment dat, întâlnește – și ajută – un ocnaș evadat, eveniment care are să-i schimbe viața. Cea de-a doua carte este povestea lui Oliver Twist, care este crescut într-un orfelinat, de unde este ”plasat” ”în câmpul muncii” la un meșteșugar care producea sicrie și de acolo ajunge în tovărășia unor pungași. Cele două cărți sunt, pe undeva, asemănătoare, autorul urmărește aceeași ”schemă”, dar rezultatele sunt totuși diferite și excepționale.
Londra victoriană? Da, este bine reflectată în cele două romane. Este însă o altă Londră decât cea care ne-am aștepta. Când spui ”Londra victoriană” te gândești la marea aristocrație, la regina Victoria luând trenul, la primele metrouri, la Crystal Palace sau la Hyde Park. Nu. Aici este, mai ales în Oliver Twist, Londra sărăcimii, a lumii orfelinatelor și a marginalilor, a hoților de buzunare. În ambele cazuri, Charles Dickens creează o antiteză între această lume a mizeriei și sărăciei și lumea bună. Atât Pyp, cât și Oliver Twist experimentează această tranziție socială.
Iar Londra? Este metropola străzilor înguste și aglomerate, murdare și împuțite, a ceții care pare să nu se mai ridice, a celebrei ”London fog” (ea însăși un fenomen cultural al Londrei), a Tamisei aglomerate de numeroase vapoare și barje. Adeseori autorul își plimbă personajele pe străzile Londrei sau chiar le scoate din Londra și le duce prin satele de la periferie, le duce cu trăsura, cu diligența sau pe jos, uneori le pune să poposească prin hanuri cu reputație îndoielnică… O mențiune pentru sistemul judiciar și penitenciar englez, excelent redat – apăsat, dar cu umor – de către autor. La fel este zugrăvit și sistemul de îngrijire a copiilor orfani sau a femeilor sărmane (orfelinate, azile). O critică socială profundă străbate ambele cărți…
Interesant că ele au apărut inițial în foileton, în publicații din anii 1837-1839 (Oliver Twist), respectiv 1860-1861 (Marile speranțe). Ele au fost foarte sugestiv ilustrate (pentru publicul cititor de acum 150 de ani…); aceste ilustrații pot fi admirate în primele ediții ale cărților, care sunt online. Iată aici o scenă dramatică din Oliver Twist.
Și, drept epilog, m-am trezit că citesc Poveste de Crăciun. Este adevărat că nu vine Crăciunul, dar este un remediu numai bun pentru a combate Fog-ul care ne apasă zilele acestea.
Pagina mea de lecturi, călătorii, reportaje, istorii 
„Povestea de Crăciun” e o bună alegere pentru scopul tău, deoarece Dickens continuă și aici să atragă atenția cititorilor asupra situației celor săraci din Anglia victoriană. În plus e tare înduioșătoare. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, e drăguț 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană