La marginea Sofiei se găsește unul dintre cele mai frumoase monumente istorice pe care le-am văzut în Bulgaria. Poate că este cel mai frumos. Este vorba de biserica medievală Boiana (Боянска църква), la care ajungi dacă străbați periferiile sudice ale orașului și după ce te minunezi cu privire la numeroasele (și oarecum neașteptatele) clădiri de sticlă și oțel care-ți trec prin fața ochilor.
Într-o dimineață de sâmbătă, biserica Boiana, deși celebră și înscrisă pe lista monumentelor UNESCO (1979!), nu are parte de prea mulți vizitatori și totuși sunt câțiva… Ca și alte biserici și mănăstiri istorice din Bulgaria, cea pe care o vizităm este situată într-un soi de livadă/grădină, îngrijită dar nu excesiv, iar biserica arată bine înconjurată de vegetație, inclusiv vegetație… istorică (am văzut câțiva brazi care cu siguranță au mai mult de 100 de ani vechime).
Ne întâmpină o biserică simplă, cu planul tradițional al bisericilor de rit răsăritean din Balcani, dar cu unele adăugiri moderne evidente. Acestea, precum și restaurările de secol XX, sunt vizibile, dar nu strică prea mult aspectul general al bisericii.
https://whc.unesco.org/en/list/42/gallery/
Planul bisericii:
https://bg.wikipedia.org/wiki/%D0%91%D0%BE%D1%8F%D0%BD%D1%81%D0%BA%D0%B0_%D1%86%D1%8A%D1%80%D0%BA%D0%B2%D0%B0#/media/%D0%A4%D0%B0%D0%B9%D0%BB:Boyana-church-plan.png
Aceasta este atestată în secolele X-XIII și este dedicată sfânților Nicolae și Pantelimon. Amândoi sunt reprezentați pe câteva fresce foarte frumoase.
De altfel, frescele de secol XIII sunt cele care au făcut celebră biserica Boiana. Pentru că accesul vizitatorilor în interior este limitat la câteva minute (la intrare ghidul a pornit un soi de ceas de bucătărie, iar când acesta a sunat am ieșit – cu părere de rău – din biserică) și fotografiatul este, în mod evident, interzis, a trebuit să privesc cât am putut frescele, iar apoi să le revăd cu ajutorul reproducerilor care se găsesc pe Wikipedia și pe pagina monumentului de pe siteul UNESCO.
Iată câteva dintre cele mai frumoase fragmente de frescă. Cel mai cunoscut este cel reprezentându-i pe donatorii din secolul XIII, ”sebastocratorul” Caloian și soția sa Desislava. Un fragment absolut emoționant!
https://en.wikipedia.org/wiki/Boyana_Church
Caloian se presupune că a fost membru al familiei domnitoare (Asăneștii), nepot al țarului Ioan Asan. (A nu se confunda cu Ioniță Caloianul!, care ar trebui să-i fie unchi ctitorului de la Boiana). Acest fragment de frescă, precum și multe altele, pot fi datate cu ajutorul unei pisanii care datează momentul pictării interiorului bisericii în anul 1259. Pentru cei interesați, merită mers la un articol din anul 2010, care discută pisania: https://kodeks.uni-bamberg.de/slavling/downloads/SK_PatronsInscription_Boyana.pdf și la unul care discută frescele: https://www.academia.edu/6556739/The_Boyana_Church_Portraits._Contribution_to_the_Prosopography_of_Sebastokrator_Kaloyan
Țarul Constantin Tih al Bulgariei, împreună cu soția sa Irina (Eirene), fiica împăratului bizantin Teodor al II-lea Lascaris:
https://en.wikipedia.org/wiki/Boyana_Church
Din ciclul vieții sfântului Nicolae: sfântul liniștind apele mării…
… și binecuvântând distrugerea unui idol (statuia zeiței Artemis):
http://www.galenfrysinger.com/bulgaria_boyana_frescos.htm
Și o scenă din viața lui Isus pe care mi-a plăcut întotdeauna s-o descopăr în icoane, fresce, ilustrații de carte, cu măreția, severitatea și umorul ei dintotdeauna: ”Intrarea în Ierusalim”:
http://www.galenfrysinger.com/bulgaria_boyana_frescos.htm
Și o vedere ”panoramică” a frescelor din interior. Sunt uluitoare, extraordinare, nu numai prin vechime, ci și prin prospețime, prin modul în care s-au păstrat (cu toate restaurările de la începutul secolului XX și din anii interbelici), prin bogăția scenelor și prin calitatea lucrării. Mi se pare, fără să mă pricep, că alături de chipuri bizantine se văd unele chipuri care amintesc de frescele romane de epocă clasică (Pompei?). Un extraordinar spectacol de artă și istorie medievală.
Pagina mea de lecturi, călătorii, reportaje, istorii 
