Un roman despre pescuit oceanic: Catherine Poulain, ”Marele marinar” (Polirom, 2017)

Catherine Poulain, Marele marinar. Traducere din limba franceză de Mădălin Roşioru. Polirom, 2017, 343 p.

Catherine Poulain este o scriitoare de origine franceză născută în anul 1960, care a avut o viață mai puțin obișnuită pentru om om al Literelor, chiar aventuroasă. Printre peregrinările sale a făcut parte și Alaska, unde a trăit o vreme (anii 1980-1990) ca pescar, de fapt marinar pe nave de pescuit oceanic. Acesta este fondul autobiografic al romanului Marele marinar.

Narațiunea urmează viața trăită de Lily, o franțuzoaică fragilă, în lumea dură a pescarilor de pe navele de pescuit. Emisiunile de la Discovery sau National Geographic despre navele de pescuit oceanic acreditează imaginea unei munci dure, istovitoare, pline de riscuri, însă scriitoarea noastră prezintă această lume mult mai convingător, chiar dacă are la îndemână doar cuvinte, nu și imagini. Catherine Poulain are o scriitură alertă (mi-a amintit de Charles Bukowski), de reportaj, cu fraze scurte, cu cuvinte puține și simple, cu ajutorul cărora reușește să compună atmosfera, stările ei fizice și sufletești, locurile în care a trăit și pe care le-a vizitat, chiar peisaje.

Acțiunea se petrece în Alaska, pe insula Kodiak și în orașul cu același nume (în sudul peninsulei, în Golful Alaska) și în orașul Anchorage. Pe de o parte, portul, docurile, fabricile de conserve de pește, orășelul prăpădit, populat de o lume sărăcăcioasă care trăiește în preajma și de pe urma oceanului și care-și face veacul prin barurile și cafenelele sordide din port. Pe de altă parte navele de pescuit, operând departe, în larg, în condiții meteorologice și de muncă foarte grele. Acestea sunt ”decorurile” în care se desfășoară acțiunea romanului. Uneori, autoarea face referire, deloc întâmplător, la monumentul marinarului care a pierit pe mare, situat în Kodiak, e un motiv care revine de câteva ori de-a lungul narațiunii; este un monument care îi amintește personajului principal de un monument asemănător din orașul ei de baștină din Franța, dedicat femeii care îl așteaptă pe marinarul plecat pe mare. Asocierea este interesantă și, cu ajutorul Google și Google Maps am încercat să găsesc cele două monumente care, desigur, nu există. La Kodiak există însă unul de bronz dedicat unui urs brun. Dar nici unul care să omagieze marinarii.

Tot cu ajutorul Google Maps și Street View am aruncat o privire prin orașul Kodiak și am putut constata că imaginea pe care mi-a oferit-o autoarea este foarte apropiată de ceea ce am putut vedea: natură sălbatică, păduri de conifere fără sfârșit, țărmuri accidentate și o mare agitată.

În ciuda vieții dure, foarte dure, de care are parte Lily (și autoarea, aflată aproape, în spatele personajului), relatate explicit de autoare, narațiunea nu duce lipsă de sensibilitate și chiar duioșie. Unele descrieri sunt foarte reușite. ”Era drăguță lumina docului, filtrată prin vechea fereastră foarte murdară cu ramă de lemn” (p. 332). Sau: ”O lumină portocalie s-a năpustit în truck. M-am ridicat. O geamandură incandescentă despica oceanul ce părea că vrea s-o rețină. Ea urca, urca, se smulgea din ocean. Mingea enormă a rămas suspendată peste zare înainte să se înalțe din ce în ce mai mult” (p. 333).

Mai mult decât atât, titlul oarecum înșelător al cărții: Marele marinar, pe care nu-l înțelegi în prima jumătate de carte.

O carte care se citește într-un ritm alert, o carte bine scrisă și foarte bine tradusă!