Literatură proletcultistă: Eugen Barbu, ”Patru condamnaţi la moarte” (Bucureşti, 1959)

Eugen Barbu este un scriitor care nu are nevoie de prezentare, fiind unul dintre cei mai importanți și reprezentativi autori din România din epoca regimului comunist. Fac distincția între ”important” și ”reprezentativ” pentru că ambele adjective trebuie introduse aici: Eugen Barbu a fost un scriitor important prin scriitură, prin valoarea literară a operelor sale, respectiv a fost reprezentativ pentru tendințele și preocupările regimului comunist de a-și construi o istorie glorioasă, de a cosmetiza trecutul cvasi-inexistent al mișcării comuniste și a Partidului Comunist din România.

Pentru aceasta, Eugen Barbu a fost un truditor de nădejde pentru regim, câteva dintre marile sale romane acoperind această tematică, spre exemplu Șoseaua Nordului sau Facerea lumii. Vezi https://peregristorii.wordpress.com/2019/11/30/eugen-barbu-facerea-lumii-un-manual-de-indoctrinare/.

Eugen Barbu, Patru condamnaţi la moarte. Bucureşti, ESPLA, 1959, 148 p.

Din același efort literar, ideologic și politic face parte și un roman de mici dimensiuni, dedicat ilegaliștilor comuniști care au fost urmăriți, anchetați, torturați, condamnați și executați de către odiosul regim Antonescu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Eugen Barbu construiește aici o intrigă simplă, extrem de simplă, care la început pare simplistă, ca un roman sovietic proletcultist ieftin, dar care se dezvoltă apoi într-o acțiune alertă, prin tehnica propozițiilor scurte și sacadate, o tehnică pe care E. Barbu o stăpânește foarte bine și prin crearea portretului ilegalistului Mareș, personajul principal. Chiar dacă acesta este în prim-planul romanului, în fundal se mai găsesc trei ilegaliști care îl însoțesc pe Mareș pe ”drumul Golgotei”, introduși de scriitor pentru ca eroul principal să nu monopolizeze atenția cititorilor (chiar dacă nu sunt evitate personajele excepționale ale clasei muncitoare, eroul principal al literaturii proletcultiste este, totuși, masele populare). Atunci când cei patru ilegaliști urmau să fie executați (în secret) de agenții Siguranței, undeva într-o pădure la marginea Bucureștiului,  Mareș este singurul care reușește să scape și să se salveze.

Să fim bine înțeleși, astăzi trebuie să subliniem că suntem în fața unei ficțiuni. Mișcarea comunistă din România, cvasi-inexistentă, nu a avut eroi reali precum Mareș. Dar genul acesta de cărți merită întotdeauna citit, pentru a nu uita niciodată cât de dornice sunt regimurile autoritare / dictaturile să-și cosmetizeze trecutul.